Există o vorbă printre ţăranii noştri - "Dacă nu-l tai până la Ignat, porcul tot nu se mai îngraşă; îi dai bucate degeaba, că el tot atâta rămâne!" - dar zicerea asta ridică o simplă problemă de eficienţă, raportul între mâncarea dată râmătorului din ogradă şi grosimea stratului de slănină. Nicăieri nu se spune că, după Ignat, porcul nu-i la fel de gustos. Iar de savoarea bucatelor pregătite din carnea lui ne-am putut da seama şi singuri, gustând, la rând cu toţi membrii juriului, din preparatele realizate de competitori.

Cârnăciori, tobă, caltaboşi, muşchiuleţ umplut, jambon şi guşă fiartă... câte şi mai câte alte bucate n-au ieşit de sub mâinile vrednicilor gospodari. Dacă ar fi fost după mine, le-aş fi dat tuturor premiul I. Dar legile competiţiei sunt altele, aşa că juriului condus de Dumitru Burtea, maestru al artei culinare şi preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism, i-a revenit sarcina să desemneze premianţii. Înainte de a vă oferi câteva dintre reţetele tradiţionale dezvăluite de participanţi, să facem o trecere în revistă a palmaresului.

Lauri pentru cei mai buni
La categoria "Tehnică şi îndemânare", s-au detaşat fără doar şi poate reprezentanţii Asociaţiei Regionale pentru Promovarea Ţării Făgăraşului. Nici n-ar fi de mirare, câtă vreme membrii echipei sunt şi vajnici vânători de... mistreţi, iar un biet purceluş, fie el şi trecut de suta de kilograme, nici nu se compară cu fraţii lui din sălbăticie. Tot făgărăşenii (veniţi din Beclean) au obţinut şi un premiu special, pentru că au reuşit să realizeze, pe loc, cel mai mare număr de bucate. La aceeaşi categorie, următoarele poziţii ale clasamentului au fost ocupate de echipele Asociaţiei Microregiunea Turistică Munţii Bucegi (care şi-au adjudecat şi premiul pentru debut) şi comuna Şinca Nouă, laureată şi a premiului special oferit de Jurnalul de bucătărie. Trebuia să fiţi acolo, să gustaţi din rulada din fleică de porc, umplută cu carne tocată şi condimentată şi cu un muşchiuleţ fraged, pregătită de Ioan Itu, şi atunci mi-aţi fi dat pe deplin dreptate!

În respect pentru reţeta veche
La categoria "Tradiţie şi originalitate", premiul cel mai important a fost decernat echipei comunei Rucăr. S-a învârtit şi de data aceasta Roata Norocului pentru ei - vor fi spus cei care au recunoscut-o pe rucăreanca Cristiana Folea, venită la concurs, ca şi altădată, în frumosul ei costum muscelean, împreună cu mica "zână" în vârstă de numai 4 ani, care pare într-adevăr să poarte noroc rucărenilor. "Dar nu e vorba numai despre noroc, ci şi despre priceperea bărbaţilor şi a femeilor din satul nostru de a pregăti bucatele", avea să ne spună şi Maria, soţia primarului rucărean, Ionel Dulamă, şi el prezent la Bran. Comuna Rucăr a obţinut şi cel mai important premiu al competiţiei, Trofeul de excelenţă din partea juriului. La aceeaşi categorie din concurs, s-au mai detaşat două echipe din comuna gazdă, cea a Primăriei Bran (care a obţinut şi un premiu de excelenţă din partea organizatorilor) şi cea a filialei Bran-Moeciu a ANTREC (premiată, de asemenea, de Editura Cartex).

Pentru "Gust şi savoare", juriul a stat mult în cumpănă pe cine să aleagă, deoarece bucatele tuturor concurenţilor erau delicioase şi, în ciuda timpului scurt de concurs - numai patru ore, ca să treci un porc "din viu" în produse finite şi numai bune de mâncat -, au reuşit să ne atragă prin aspectul, aroma şi gustul mâncărurilor. S-a detaşat însă echipa din comuna Poiana Mărului, căreia i-au stat foarte aproape concurenţii de la Hanul Bran (care a obţinut şi un trofeu de excelenţă, pentru organizarea competiţiei) şi din localitatea Codlea (deţinători, de asemenea, ai premiului pentru cea mai tânără echipă). Codlenilor, de exemplu, puţin le-a lipsit să nu fie pe un loc mai sus pe podium: guşa fiartă în moare de varză, cu dafin, enibahar şi două păhăruţe de vinars, având nevoie de încă un ceas de fiert (deh, nici nu poţi să grăbeşti focul!).

Baba şi moşul
La Rucăr, uneori denumirile bucatelor sunt altele decât cele cu care ne-am obişnuit. De exemplu, caltaboşului i se spune "moş", iar băşicii în care se umple toba - "babă". "Ca să pregătim «moşul» şi toba am fiert organele şi căpăţâna. Am luat spuma, am pus piper boabe şi foi de dafin. După ce au fiert bine le-am pus să se răcească. Pentru «moş» am ales ficatul, bojogul, puţină grăsime de la şunculiţă. Rinichiul, căpăţâna, limba şi carnea le-am lăsat pentru tobă. Pentru «moş», am călit ceapă şi am dat-o prin maşină împreună cu bojogul, ficatul, grăsimea şi un pic de cărniţă. Am frământat totul bine, am umplut maţ pentru «moşi» şi i-am pus la fiert. După ce i-am scos i-am lăsat la vânt, să se zvânte. Pentru tobă, am folosit  inima, rinichii, carnea şi zgârciurile de la căpăţână, împreună cu restul de carne se taie fâşii înguste şi lungi, cu usturoi, cu sare şi piper. Le-am pus în «baba» de la porc. Am fiert toba, apoi am lăsat-o să se scurgă şi să se închege."